Dictionar

inuman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inhumain, lat. inhumanus)

1. căruia îi lipsește umanitatea.
2. care este excesiv de crud; neomenos, nemilos, feroce.
3. care nu e caracteristic omului; care nu are nimic uman; (prin ext.) de proporții neobișnuite; monstruos.
4. (var.) inhuman, (înv.) înhuman.
5. (antonime) uman, generos.
 

inumanitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inhumanité, lat. inhumanitas)

1. cruzime nedemnă de un om; barbarie, ferocitate.
 

animalic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. animalisch)

1. specific animalelor.
2. (fig.) josnic, brutal, inuman.
 

beatnic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beatnik)

1. tânăr care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită.
 

bestial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bestial, lat. bestialis)

1. de bestie; animalic; feroce, crud, inuman.
 

caritabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. charitable)

1. care dă dovadă de caritate; care ajută, care dă de bunăvoie; milos, generos.
2. care este inspirat de caritate față de aproapele său; care își are izvorul în caritate; caritativ.
3. (antonime) egoist, inuman, neomenos, nemilos.
 

neomenește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (ne- + omenește)

1. în mod inuman; fără de milă; cu cruzime.
2. (antonim) omenește.
 

neomenesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + omenesc)

1. lipsit de omenie; lipsit de orice dispoziție de a iubi, de a ajuta alți oameni; care este excesiv de crud; inuman.
2. care nu aparține sau care pare străin de natura, de dimensiunile ființei umane; sălbatic.
3. (antonim) omenesc.