Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inhumain, lat. inhumanus)
1. căruia îi lipsește umanitatea.
2. care este excesiv de crud; neomenos, nemilos, feroce.
3. care nu e caracteristic omului; care nu are nimic uman; (prin ext.) de proporţii neobişnuite; monstruos.
4. (var.) inhuman, (înv.) înhuman.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inhumanité, lat. inhumanitas)
1. cruzime nedemnă de un om; barbarie, ferocitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. animalisch)
2. (fig.) josnic, brutal, inuman.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beatnik)
1. tânăr care, prin neîngrijire şi stridenţă, vrea să-şi afişeze nemulţumirea şi protestul faţă de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bestial, lat. bestialis)
1. de bestie; animalic; feroce, crud, inuman.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. charitable)
1. care dă dovadă de caritate; care ajută, care dă de bunăvoie; milos, generos.
2. care este inspirat de caritate față de aproapele său; care își are izvorul în caritate; caritativ.
3. (antonime) egoist, inuman, neomenos, nemilos.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (ne- + omenește)
1. în mod inuman; fără de milă; cu cruzime.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + omenesc)
1. lipsit de omenie; lipsit de orice dispoziție de a iubi, de a ajuta alți oameni; care este excesiv de crud; inuman.
2. care nu aparține sau care pare străin de natura, de dimensiunile ființei umane; sălbatic.