Dictionar

inutil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inutile, lat. inutilis)

1. nefolositor, netrebuincios.
2. de prisos, zadarnic.
 

inutilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inutilité, lat. inutilitas)

1. zădărnicie; netrebuinţă.
 

inutilizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inutilisable)

1. care nu poate fi utilizat.
 

alambica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alambiquer)

1. a distila cu alambicul.
2. (fig.) a complica inutil.
 

auster, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. austere, lat. austerus)

1. (despre oameni, atitudini) sobru, aspru, sever; cumpătat.
2. lipsit de podoabe (inutile).
 

balast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. ballast)

1. lest (nisip, pietriş) care asigură stabilitatea unei nave, a unei maşini agricole sau reglarea altitudinii unui balon.
2. compartiment etanş al unui submarin care asigură scufundarea sau ridicarea submarinului la suprafaţă.
3. (fig.) ceea ce este inutil, de prisos.
4. strat de pietriş folosit ca pat pentru aşezarea traverselor unei linii ferate; amestec de pietriş şi de nisip la diferite construcţii.
 

batologie (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. battologie)

1. (literatură) repetiţie de cuvinte sau de fraze, inutilă şi plictisitoare; reiterarea continuă inutilă a acelorași cuvinte, fraze sau idei.
 

birocratism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm)

1. interpretare şi aplicare formalistă, cu complicaţii inutile, a legilor, a dispoziţiilor, în rezolvarea problemelor administrative, organizatorice etc.; birocraţie.
 

bizantinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. byzantinisme)

1. caracter, influenţă bizantină (în arhitectură, ornamentaţie).
2. stil specific culturii şi artei, modului de viaţă şi mentalităţii din Imperiul Bizantin; mod de a acţiona prin corupţie, dezordine (politică) şi intrigă.
3. predilecţie pentru disputele subtile şi inutile.