Rezultate secundare (Inutil.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inutile, lat. inutilis)
1. nefolositor, netrebuincios.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inutilité, lat. inutilitas)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inutilisable)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alambiquer)
1. a distila cu alambicul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. austere, lat. austerus)
1. (despre oameni, atitudini) sobru, aspru, sever; cumpătat.
2. lipsit de podoabe (inutile).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. ballast)
1. lest (nisip, pietriş) care asigură stabilitatea unei nave, a unei maşini agricole sau reglarea altitudinii unui balon.
2. compartiment etanş al unui submarin care asigură scufundarea sau ridicarea submarinului la suprafaţă.
3. (fig.) ceea ce este inutil, de prisos.
4. strat de pietriş folosit ca pat pentru aşezarea traverselor unei linii ferate; amestec de pietriş şi de nisip la diferite construcţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. battologie)
1. (literatură) repetiţie de cuvinte sau de fraze, inutilă şi plictisitoare; reiterarea continuă inutilă a acelorași cuvinte, fraze sau idei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm)
1. interpretare şi aplicare formalistă, cu complicaţii inutile, a legilor, a dispoziţiilor, în rezolvarea problemelor administrative, organizatorice etc.; birocraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. byzantinisme)
1. caracter, influenţă bizantină (în arhitectură, ornamentaţie).
2. stil specific culturii şi artei, modului de viaţă şi mentalităţii din Imperiul Bizantin; mod de a acţiona prin corupţie, dezordine (politică) şi intrigă.
3. predilecţie pentru disputele subtile şi inutile.