Dictionar

invadare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (invada)

1. acțiunea de a invada și rezultatul ei; năvălire, cotropire, călcare, invazie.
2. intrare într-o țară sau pe un teritoriu străin, prin forța armelor, prădând și pustiind.
3. întindere pe o suprafață a unui mare număr de plante sau animale dăunătoare, ce produc mari pagube; năpădire.
4. (fig.) supunere a ceva sau a cuiva.
 

citemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytémie)

1. invadare a sângelui periferic de elemente ale proceselor tumorale.
 

coloidoclazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colloïdoclasie)

1. invadare a sângelui de către substanțe proteice, în cazul unei distrugeri tisulare puternice.
2. stare de șoc cu modificări în constantele fizico-chimice ale coloizilor sangvini.
 

forpic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Vorpick)

1. compartiment etanș în prora unei nave, destinat să limiteze invadarea apei și în care se păstrează lanțul ancorei, vopsele etc.
 

hemoftalmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémophtalmie)

1. invadare a corpului vitros de către sânge.
 

osteoflegmon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ostéophlegmon)

1. supurație osoasă a periostului cu invadarea inflamatorie a țesuturilor învecinate.
 

transgresiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., engl. transgression, lat. transgressio)

1. invadare a uscatului de către apele oceanului planetar.
2. (biol.) extindere a arealului biogeografic al unui taxon în teritorii geografice noi.
3. apariția, în urma segregării sau a recombinării, a unor indivizi la care un anumit caracter este exprimat mai puternic (sau mai slab) decât la oricare din formele parentale.