Parte de vorbire: s.f.
Origine: (invada)
1. acțiunea de a invada și rezultatul ei; năvălire, cotropire, călcare, invazie.
2. intrare într-o țară sau pe un teritoriu străin, prin forța armelor, prădând și pustiind.
3. întindere pe o suprafață a unui mare număr de plante sau animale dăunătoare, ce produc mari pagube; năpădire.
4. (fig.) supunere a ceva sau a cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytémie)
1. invadare a sângelui periferic de elemente ale proceselor tumorale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colloïdoclasie)
1. invadare a sângelui de către substanţe proteice, în cazul unei distrugeri tisulare puternice.
2. stare de şoc cu modificări în constantele fizico-chimice ale coloizilor sangvini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Vorpick)
1. compartiment etanş în prora unei nave, destinat să limiteze invadarea apei şi în care se păstrează lanţul ancorei, vopsele etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hémophtalmie)
1. invadare a corpului vitros de către sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ostéophlegmon)
1. supuraţie osoasă a periostului cu invadarea inflamatorie a ţesuturilor învecinate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., engl. transgression, lat. transgressio)
1. invadare a uscatului de către apele oceanului planetar.
2. (biol.) extindere a arealului biogeografic al unui taxon în teritorii geografice noi.
3. apariția, în urma segregării sau a recombinării, a unor indivizi la care un anumit caracter este exprimat mai puternic (sau mai slab) decât la oricare din formele parentale.