invariabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invariable)

1. (și adv.) neschimbător, constant; invariant.
2. (despre cuvinte) fără flexiune.

invariabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invariabilité)

1. caracterul a ceea ce este invariabil.

neschimbat; invariabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT immutatus
2. FR invariable; non changé
3. EN unchanged
4. DE unverändert
5. RU неизменный
6. HU változatlan

constant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constant, lat. constans)

1. adj. care rămâne neschimbat; invariabil.
2. capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție.
3. s. f. (mat.) mărime având o valoare invariabilă.
4. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc.
5. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat.

fixism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fixisme)

1. concepție care neagă evoluția lumii vii, considerând că speciile de plante și de animale sunt invariabile.
2. teorie din sec. XIX potrivit căreia bazinele oceanice și blocurile continentale ar fi fost permanente și imobile de-a lungul trecutului geologic al Pământului.

forfetar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. forfaitaire)

1. (despre tarife, taxe, impozite etc.) fixat dinainte la o sumă globală și invariabilă; în paușal.

formulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formule, lat. formula)

1. expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare.
2. ~ de politețe = formă convențională de exprimare, pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane.
3. frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentințe etc.
4. (mat.) expresie reprezentând o relație generală între mai multe mărimi.
5. reprezentare în simboluri a compoziției unei combinații chimice.
6. soluție; mijloc, mod de a face ceva.
7. parolă.
8. (chimie) ~ semi-dezvoltată = simplificare a unei formule structurale plane, în care nu sunt reprezentate legăturile cu atomii de hidrogen.

invariabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invariabilité)

1. caracterul a ceea ce este invariabil.

lichid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. liquide, lat. liquidus)

1. care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află.
2. care curge sau tinde să curgă datorită coeziunii slabe a moleculelor; (prin anal.) care este de consistență scăzută.
3. stare ~ă = stare a materiei manifestată de corpuri care nu au formă proprie și al căror volum este invariabil.
4. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat.
5. (lingv.) consoană ~ă = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante; lichidă.
6. (lingv.) grup ~ = grup consonantic format din două consoane, dintre care una este lichidă.
7. (figurat) clar, limpede.
8. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.