Dictionar

inventa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. inventer)

1. a găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci.
2. a scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minți.
 

inventar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inventaire, lat. inventarium)

1. listă, registru etc. cuprinzând lucrurile care constituie averea unei gospodării, instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri.
2. (fig.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.).
3. totalitatea unităților care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală.
 

inventaria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. inventariare)

1. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise.
 

inventatoare

Parte de vorbire:  s.f. (s.m. inventator)  
Etimologie: (cf. fr. inventrice)

1. femeie care a realizat una sau mai multe invenții.
2. (prin ext.) creatoare, care reînnoiește, mărește sau modifică știința sau arta.
 

inventator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (inventa + -tor)

1. creator al unei invenții.
 

reinventa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réinventer)

1. a crea din nou ceea ce a fost deja inventat.
 

beneficiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. beneficium, fr. bénéfice)

1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligații.
2. folos, profit, câștig.
3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune.
4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.
5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.
 

bertillonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bertillonage, cf. Bertillon - criminalist francez)

1. metodă de identificare a criminalilor bazată pe măsurători antropometrice, inventată de Alphonse Bertillon în jurul anului 1880.
 

brevet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brevet)

1. document cuprinzând titlul, distincția, calitatea acordate de o autoritate (de stat) și care presupune anumite drepturi.
2. ~ de invenție = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaște dreptul de a exploata în exclusivitate invenția, un anumit timp; patentă.
 

broda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. broder)

1. a coase o broderie (1).
2. (fig.) a inventa, a născoci.
 

casa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. casser)

1. tr. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească.
2. (rar) a sparge.
3. a scoate din uz și din inventar, a reforma (o mașină, un aparat etc.).
4. refl. (despre vin) a-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul.
 

casațiune 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cassation)

1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului.
2. (cont.) totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix.
3. spargere.