OK
X
inventator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (inventa + -tor)
1.
creator
al
unei
invenții.
brevet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brevet)
1.
document
cuprinzând
titlul,
distincția,
calitatea
acordate
de
o
autoritate
(de
stat)
și
care
presupune
anumite
drepturi.
2.
~
de
invenție
=
document
eliberat
inventatorului
de
către
organul
de
stat
competent,
prin
care
i
se
recunoaște
dreptul
de
a
exploata
în
exclusivitate
invenția,
un
anumit
timp;
patentă.
patentă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. patente, germ. Patent)
1.
drept
exclusiv
acordat
unui
inventator,
unei
autorități
de
a
folosi
și
de
a
comercializa
o
invenție,
o
inovație
etc.;
act,
diplomă
care
conferă
acest
drept;
brevet.
2.
~
de
sănătate
=
document
care
se
dă
unui
vas
la
plecarea
dintr-un
port
și
prin
care
se
confirmă
starea
sanitară
a
portului.
3.
(fig.)
sistem,
procedeu
(propriu
cuiva).
4.
(în
trecut)
impozit
care
se
plătea
pentru
un
anumit
comerț
sau
o
anumită
industrie.
5.
licență
(pentru
exercitarea
unui
anumit
comerț).
recompensă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. récompense)
1.
apreciere,
răsplată
a
rezultatelor
muncii,
a
unor
merite
sau
realizări;
gratificație.
2.
(jur.)
sumă
de
bani
ce
se
cuvine
unui
inventator
sau
inovator
care
cedează
statului
invenția
sau
inovația
sa.