Rezultate principale (Investiga):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it., lat. investigare)
1. a face investigaţii; a cerceta.
Rezultate secundare (Investiga):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. lat. investigabilis)
1. care poate fi investigat sau studiat.
2. care poate face obiectul unei anchete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. investigation, lat. investigatio)
1. cercetare minuţioasă şi sistematică făcută cu scopul de a descoperi ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. investigative, it. investigativo)
1. care ține de investigație; cu caracter de investigare.
2. care privește sau are ca scop ancheta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. investigateur, lat. investigator)
1. s. m. f. (cel) care face investigaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy)
1. investigare a condiţiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. amplexation)
1. (med.) mod de investigare clinică prin palparea volumului a două regiuni simetrice ale corpului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. enquêteur)
1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.
2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.
3. jurnalist care face anchete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enquête)
1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt şi a răspunderilor.
2. metodă de investigaţie ştiinţifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artefact)
1. structură, fenomen artificial în cursul unei investigaţii sau exploatări.
2. (med.) modificare în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare.
3. (cib.) semnal parazit supus unei informaţii, în semnificaţia căreia joacă un rol nul sau negativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrophotographie)
1. parte a astrofizicii care foloseşte fotografia ca mijloc de investigaţie a aştrilor.