Rezultate secundare (Irațional,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrationnel, lat. irrationalis)
1. care este împotriva gândirii logice, contrar raţiunii.
2. (mat.) număr ~ = număr real care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi; ecuaţie ~ă = ecuaţie a cărei necunoscută intră sub un radical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irrationalisme)
1. concepţie care neagă sau subapreciază posibilitatea cunoaşterii lumii pe cale raţională, postulând primatul revelaţiei, intuiţiei, trăirii etc. asupra cunoaşterii raţionale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. irrationaliste)
1. I. referitor la iraționalism, propriu iraționalismului.
2. care aderă la iraționalism.
3. II. adept al iraționalismului.
4. cel care își întemeiază gândirea pe refuzul rațiunii științifice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irrationalité)
1. însuşire a ceea ce este iraţional.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acerophobia)
1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.
2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. antiintellektualizm)
1. atitudine critică faţă de tendinţa de folosire excesivă a abstracţiilor, a operaţiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.
2. concepţie care neagă posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice a adevărului cu ajutorul raţiunii; iraţionalism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. antirationnel)
1. I. care este contrar raţiunii sau care se opune principiilor rațiunii; irațional.
2. II. persoană care este împotriva rațiunii; antiraționalist.
3. (antonime) rațional, raționalist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. antirationaliste)
1. I. se spune despre o persoană care se opune raţionalismului.
2. care se opune cunoașterii raționale și care apelează la procesele intuitive de înțelegere a lumii concrete.
3. II. adept al antiraţionalismului.
4. cel care se opune doctrinelor raționaliste.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ataxophobie)
1. frică excesivă și irațională de dezordine; fobie faţă de dezordine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. chromatophobia)
1. teamă morbidă, irațională, de a roși în public; ereutofobie.