iritant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irritant)

1. care irită, supără; enervant.

adamsită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamsite)

1. substanță toxică de luptă, iritantă, strălucitoare.

agasa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
2. (antonim) a calma.

calmant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. calmant)

1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.
2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.
3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.
4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.
5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.

enervant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énervant)

1. care enervează; supărător, iritant.

formaldehidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formaldéhyde)

1. produs gazos cu miros iritant, solubil în apă, folosit la fabricarea rășinilor sintetice, a coloranților, medicamentelor, ca dezinfectant etc; aldehidă formică.

gaz 2

Parte de vorbire:  s. n.  
Etimologie: (fr. gaz)

1. fluid compresibil, cu o coeziune moleculară foarte mică.
2. substanță sau amestec de substanțe în stare gazoasă, drept combustibil.
3. petrol lampant.
4. (pl.) emanații gazoase ale stomacului sau intestinelor.
5. (pl.) substanțe toxice, iritante, asfixiante etc. folosite în război.