Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ironiza)
1. acțiunea de a ironiza și rezultatul ei.
2. faptul de a lua în zeflemea, de a avea o atitudine ironică față de cineva sau de ceva; persiflare, zeflemisire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (zeflemisi)
1. acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; zeflemire.
2. atitudine ironică față de cineva sau de ceva; ridiculizare.
3. exprimare de ironii la adresa cuiva; ironizare.