OK
X
artefice
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. artefice)
1.
(rar)
meșter;
meșteșugar,
muncitor.
2.
artist.
3.
(fig.)
om
dibaci,
îndemânatic,
iscusit.
pricepător, -oare
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (pricepe + -ător)
1.
(despre
oameni)
care
are
pricepere,
care
pricepe
și
pătrunde
cu
mintea;
priceput.
2.
(despre
oameni)
care
posedă
cunoștințe
temeinice
într-un
domeniu,
care
își
cunoaște
bine
meseria;
competent,
iscusit.
3.
(var.)
(înv.)
precepător.
iscusință
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (iscusi + -ință)
1.
calitatea
de
a
fi
iscusit;
ușurință
de
a
face
un
lucru
ca
urmare
a
unei
bune
deprinderi
sau
înclinații;
îndemânare,
dibăcie.
2.
agerime
a
minții;
inteligență,
istețime.
3.
(prin
ext.)
capacitate
de
a-și
ascunde
adevăratele
intenții
(reprobabile).
4.
(prin
ext.)
talent,
artă.
5.
(var.)
inscusință,
iscosință,
iscușință.