Dictionar

Ispășire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ispăși)

1. acțiunea de a ispăși și rezultatul ei; expiere, spășenie, ispășenie, expiație.


Analgezină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. analgésine)

1. (farmacie) medicament ușor amar, inodor, solubil în apă, care posedă proprietăți antifebrile, antinevralgice, antireumatice, antispastice și hemostatice; antipirină.


Antispasmatic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (germ. antispasmatisch)

1. (medicament) care combate spasmele; antispasmodic.


Antispasmodic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antispasmodique)

1. (medicament) care combate spasmele; cu rol de calmant al contracțiilor musculare și al terminațiilor nervoase; antispasmatic, antispastic.


Antispastic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antispastique)

1. (medicament) care luptă împotriva spasmelor; decontractant al spasmelor musculaturii striate și netede; antispasmodic.


Dispaşă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispache)

1. (mar.) document de lichidare a unei avarii, întocmit de dispaşor.


Expia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. expier, lat. expiare)

1. a ispăşi o greşeală, o vină etc.