Rezultate secundare (Istețime,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perspicacité, lat. perspicacitas)
1. calitatea de a fi perspicace; agerime (a minţii), isteţime.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (iscusi + -ință)
1. calitatea de a fi iscusit; ușurință de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau înclinații; îndemânare, dibăcie.
2. agerime a minții; inteligență, istețime.
3. (prin ext.) capacitate de a-și ascunde adevăratele intenții (reprobabile).
5. (var.) inscusință, iscosință, iscușință.