Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bibliophile)
1. s. m. f. iubitor, colecţionar de cărţi preţioase, rare.
2. adj. (despre cărţi, ediţii) rar şi preţios; realizat în condiţii grafice deosebite.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. phil/o/-, -phile, -philie, cf. gr. philos)
1. „prieten, amator, iubitor”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (I. gr. philos „prieten, iubitor”; II. lat. filum „fir, filament”; III. gr. phylon „rasă, trib, rudă”; IV. gr. phyllon „frunză”)
1. I. „iubitor, afinitate, atracție”.
2. II. „filament, fir”.
4. IV. „frunză, foaie, foliaceu, foliar”.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. germanophile)
1. I. care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani; filogerman.
2. II. iubitor, admirator al germanilor, al modului lor de viaţă; filogerman.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. héliophile)
1. (despre organisme) iubitor de lumină; fotofil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. italofilo)
1. iubitor, admirator a tot ceea ce este italian.