Dictionar

Rezultate principale (Iveală,):

Iveală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ivi + -eală)

1. faptul de a se ivi; apariție, ivire.

2. a ieși la ~ = a apărea, a se înfățișa; a se descoperi.

3. a scoate (sau a da) la ~ = a da pe față, a face cunoscut, evident; a face fie văzut; a tipări.


Rezultate secundare (Iveală,):

Ancheta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enquêter)

1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.

2. a face o cercetare științifică pe teren.


Deshuma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (des- + /în/huma)

1. a dezgropa, a scoate din pământ un cadavru; a exhuma.

2. (fig.) a scoate la iveală, a aduce în discuţie fapte, lucruri uitate.


Ecloziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclosion)

1. ieşire a puilor sau a larvelor din ou.

2. (fig.) ieşire la iveală, înflorire; manifestare.

3. intervenţie chirurgicală prin care este scoasă din funcţiune o porţiune dintr-un organ, fără a fi extirpată.


Exhumaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exhumation)

1. acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; actul de a dezgropa ceea ce a fost îngropat; exhumare.

2. acțiunea de a dezgropa un cadavru, de a-l scoate din locul său de înmormântare.

3. (geol.) dezvelire a unor forme de relief mai vechi de sub o cuvertură de roci mai noi, erodate.

4. (figurat) acțiunea de a găsi sau de a scoate la iveală lucruri vechi sau nefolosite; acțiunea de a scoate din uitare.

5. (var.) (înv.) exhumațiune.


Maieutică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maïeutique, gr. maieutike)

1. (la Socrate) arta de a scoate la iveală în discuţiile filozofice, prin întrebări dibace, adevărurile pe care se presupune interlocutorul le-ar poseda fără să-şi dea seama.


Ivire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ivi)

1. faptul de a se ivi; apariție, iveală.

2. (var.) (reg.) ighire, (înv.) iuvire.