Rezultate principale (Iveală,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ivi + -eală)
1. faptul de a se ivi; apariție, ivire.
2. a ieși la ~ = a apărea, a se înfățișa; a se descoperi.
3. a scoate (sau a da) la ~ = a da pe față, a face cunoscut, evident; a face să fie văzut; a tipări.
Rezultate secundare (Iveală,):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enquêter)
1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.
2. a face o cercetare științifică pe teren.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (des- + /în/huma)
1. a dezgropa, a scoate din pământ un cadavru; a exhuma.
2. (fig.) a scoate la iveală, a aduce în discuţie fapte, lucruri uitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclosion)
1. ieşire a puilor sau a larvelor din ou.
2. (fig.) ieşire la iveală, înflorire; manifestare.
3. intervenţie chirurgicală prin care este scoasă din funcţiune o porţiune dintr-un organ, fără a fi extirpată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exhumation)
1. acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; actul de a dezgropa ceea ce a fost îngropat; exhumare.
2. acțiunea de a dezgropa un cadavru, de a-l scoate din locul său de înmormântare.
3. (geol.) dezvelire a unor forme de relief mai vechi de sub o cuvertură de roci mai noi, erodate.
4. (figurat) acțiunea de a găsi sau de a scoate la iveală lucruri vechi sau nefolosite; acțiunea de a scoate din uitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maïeutique, gr. maieutike)
1. (la Socrate) arta de a scoate la iveală în discuţiile filozofice, prin întrebări dibace, adevărurile pe care se presupune că interlocutorul le-ar poseda fără să-şi dea seama.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ivi)
1. faptul de a se ivi; apariție, iveală.
2. (var.) (reg.) ighire, (înv.) iuvire.