Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isolation)
1. strat izolant între două medii sau sisteme fizice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isolationnisme)
1. politică a unui stat care se izolează de celelalte state.
2. (med.) tendinţă de izolare a contactelor sociale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. isolationniste)
1. I. referitor la izolaționism (atitudinea unui stat care se ține departe de afacerile internaționale).
2. care caută izolare, să se izoleze.
3. II. adept al izolaționismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. isolateur)
1. (corp, material) rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă dintr-un astfel de material.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (izola + -tor)
1. muncitor specializat în izolarea ţevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperişurile blocurilor şi acoperirea ei cu carton pânzat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aliéner, lat. alienare)
1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).
2. refl. (fig.) a deveni ostil societăţii, a se simţi izolat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.
3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ensemble)
1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate.
2. colectiv artistic al unui teatru.
3. grup de muzicieni care cântă împreună; formaţie.
4. piesă muzicală pentru o astfel de formaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. atomar)
1. constituit de atomi izolaţi; referitor la asemenea atomi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + frigorific)
1. autovehicul special amenajat, prevăzut cu izolație termică și instalație frigorifică, folosit pentru transportul mărfurilor perisabile; autofrigider.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + izotermă)
1. mașină de transport care menține o temperatură constantă; vehicul utilitar cu izolație întărită prin adăugarea de spumă izolatoare; izotermă.