Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déplorable)
1. vrednic de plâns, de compătimit; jalnic, lamentabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désolant)
1. care dezolează; jalnic; deprimant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dolent, lat. dolens)
1. care se simte nefericit și manifestă un aer plângător sau o voce plângătoare; plângăreţ; tânguitor, trist, jalnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élégiaque, lat. elegiacus)
1. cu caracter de elegie; elegic.
2. distih ~ = distih folosit în elegii.
3. (despre poeţi) care compune elegii, opere cu caracter de elegie.
4. trist, jalnic, melancolic, nostalgic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. funèbre, lat. funebris)
1. de înmormântare.
2. marş ~ = marş solemn care se execută de obicei la înmormântări.
3. trist, jalnic; lugubru, sinistru.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. lamentoso)
1. (muz.) cu voce, cu ton sau atitudine dureroasă, exprimând suferința; jalnic, cu jale.