Dictionar

Băşicarea frunzelor de stejar

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Taphrina caerulescens

2. FR cloque foliaire du chêne

3. EN oak leaf curl

4. DE Kräuselkrankheit der Eiche

5. RU деформaция и зaсыхaние листьев дубa

6. HU tölgy levélgöndörödése


Jar (2)

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. jarre, engl. jar)

1. vas mare de gresie, servind drept recipient pentru lichide, alimente, cereale sau mezeluri, folosit în special în jurul Mediteranei.


Jar 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jarre)

1. păr scurt de pe faţa şi de pe extremităţile membrelor, la ovine.


Jardă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jarde)

1. os mort care se dezvoltă pe faţa din afară a jaretului.


Jardinaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jardinage)

1. grădinărit (interior).


Jardinier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. jardinier)

1. adj. referitor la grădini.

2. s. f. suport sub ferestre sau la balcoane, în care se pun ghivece ori pământ pentru flori.


Aculalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acoulalia)

1. limbaj în care predomină jargonofazia şi nonsensurile.


Acvicultură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.

2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.

3. cultura plantelor acvatice.

4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conţine toate elementele necesare vieţii plantelor; cultură fără sol.


Aducţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adduction, lat. adductio)

1. mişcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului.

2. dirijare a apelor către locul de distribuire.


Aerostatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.

2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi tehnica construirii şi dirijării aerostatelor.


Amenaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aménager)

1. a dispune, a aranja într-un anumit scop; a face mai confortabil (un spaţiu).

2. a realiza o amenajare (2, 3).


Amenajament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aménagement)

1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.

2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.

3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.

4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.

5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.