job

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. job)

1. lucrare plătită.
2. afacere cu caracter privat sau oficial.
3. slujbă, serviciu.
4. (cib.) lucru în formare, alcătuind un tot din una sau mai multe etape.

job-broker

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. job-broker)

1. intermediar pe piața muncii.

jobber

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. jobber)

1. intermediar în comerțul internațional, cu materii prime, care face legătura între exportator și clientul importator.

joben

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (Jobin, n. fr.)

1. pălărie bărbătească cilindrică, înaltă și tare, neagră, purtată astăzi numai la ceremonii.

jobenat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (rar)  
Etimologie: (joben + -at)

1. care poartă joben; cu joben.

jobshop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. jobshop)

1. piață a forței de muncă.
2. loc de întâlnire între angajatori și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, fie că sunt tineri absolvenți sau șomeri; târg al forței de muncă.

cilindru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cylindre, lat. cylindrus)

1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.
2. corp în formă de sul.
3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = țesut central din structura internă a rădăcinii și a tulpinii plantelor vasculare.
4. piesă în formă de tub din componența unui motor în care se deplasează pistonul.
5. piesă grea a unei mașini, care se rotește în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valț o ~ compresor = tăvălug.
6. s. n. joben.

jobenat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (rar)  
Etimologie: (joben + -at)

1. care poartă joben; cu joben.