OK
X
jocular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. iocularis, din ioculus „glumă mică”)
1.
caracterizat
prin
glume
și
bună
dispoziție;
spus
sau
făcut
în
glumă;
glumeț.
jocularitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. engl. jocularity)
1.
comportament
sau
remarci
pline
de
umor.
achiu
Parte de vorbire:
I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1.
I.
bilă
de
încercare
la
jocul
de
biliard,
desemnând
persoana
care
începe
partida.
2.
(reg.)
baston
special
de
lemn,
cu
care
jucătorii
lovesc
bilele
de
biliard;
tac.
3.
II.
plantă
erbacee
aromatică
din
familia
umbeliferelor,
cu
frunze
mari,
penate,
cu
flori
albe,
cu
un
rizom
gros,
globulos
și
cărnos,
cultivată
ca
plantă
culinară;
țelină
(Apium
graveolens).
anunț
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. fr. annonce)
1.
înștiințare,
aviz
prin
care
ceva
este
făcut
cunoscut
publicului,
verbal
sau
în
scris.
2.
text,
publicație
care
anunță
ceva.
3.
comunicat
publicitar
într-un
organ
de
presă.
4.
(la
jocul
de
cărți)
declarație
de
intenție.
5.
(radio,
TV)
text
care
precede
un
program
și
servește
drept
titlu
sau
rezumat
al
acestuia.
bac 3
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bac)
1.
carte
fără
valoare
(la
jocul
de
maca).
2.
(fam.)
bacalaureat.
bancă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bank)
1.
(la
jocul
de
cărți)
banii
puși
în
joc
de
cel
ce
ține
jocul.
banco
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it., fr. banco)
1.
inv.
(la
jocul
de
bacara)
totalitatea
mizelor
depuse
de
jucători.
capot 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. capot)
1.
lovitură
la
jocul
de
cărți,
dată
de
un
jucător
care
nu
face
nici
o
levată.