Dictionar

jongler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jongleur)

1. cântăreț (ambulant) din evul mediu care recita la curțile nobililor feudali poezii cavalerești.
2. artist de circ care evoluează jonglând cu diferite obiecte.
3. cel care caută a păcăli, a trage pe sfoară.
 

jongleresă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jonglereuse)

1. în evul mediu, dansatoare și cântăreață din voce sau la instrument, de obicei la harpă.
 

jonglerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jonglerie)

1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla.
2. figură, număr executat de un jongler (2).
3. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor.
4. (fig.) mașinație, uneltire, intrigă.
 

exhibiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exhibition, lat. exhibitio)

1. etalare, expunere ostentativă în public a ceva.
2. (pl.) jonglerii de circ.
 

fabliau

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fabliau)

1. povestire populară din evul mediu, grațioasă, fantastică, de groază sau sentimentală; istorioară cu haz, în versuri, recitată de jongleri.
 

jonglerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jonglerie)

1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla.
2. figură, număr executat de un jongler (2).
3. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor.
4. (fig.) mașinație, uneltire, intrigă.
 

varieteu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. variété)

1. teatru în repertoriul căruia intră piese simple, dansuri, recitări, acrobații, jonglerii; teatru de varietăți.