Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jongleur)
1. cântăreţ (ambulant) din evul mediu care recita la curţile nobililor feudali poezii cavalereşti.
2. artist de circ care evoluează jonglând cu diferite obiecte.
3. cel care caută a păcăli, a trage pe sfoară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jonglereuse)
1. în evul mediu, dansatoare şi cântăreaţă din voce sau la instrument, de obicei la harpă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jonglerie)
1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla.
2. figură, număr executat de un jongler (2).
3. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor.
4. (fig.) maşinaţie, uneltire, intrigă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exhibition, lat. exhibitio)
1. etalare, expunere ostentativă în public a ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fabliau)
1. povestire populară din evul mediu, graţioasă, fantastică, de groază sau sentimentală; istorioară cu haz, în versuri, recitată de jongleri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jonglerie)
1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla.
2. figură, număr executat de un jongler (2).
3. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor.
4. (fig.) maşinaţie, uneltire, intrigă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. variété)
1. teatru în repertoriul căruia intră piese simple, dansuri, recitări, acrobaţii, jonglerii; teatru de varietăţi.