Rezultate secundare (Josnicie,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. adulateur)
1. (persoană) care adulează cu insistență, adesea din josnicie sau interes propriu; linguşitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ignominie, lat. ignominia)
1. josnicie, mârşăvie, ticăloşie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infamie, lat. infamia)
1. caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie.
2. stâlpul ~ei = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime; a. ţintui (sau a pune) la stâlpul ~ei = a supune oprobriului public, a infiera.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț; josnicie, ticăloșie.
5. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (netrebnic + -ie)
1. fel de a fi al celui netrebnic; faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; nemernicie, josnicie.