Dictionar

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
 

adulator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. adulateur)

1. (persoană) care adulează cu insistență, adesea din josnicie sau interes propriu; lingușitor.
 

ignominie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ignominie, lat. ignominia)

1. josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
 

infamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infamie, lat. infamia)

1. caracterul a ceea ce este infam; ticăloșie, josnicie, nemernicie.
2. stâlpul ~ei = loc unde erau ținuți infractorii și criminalii legați pentru a putea fi loviți de mulțime; a. țintui (sau a pune) la stâlpul ~ei = a supune oprobriului public, a infiera.
 

abjecțiune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț; josnicie, ticăloșie.
4. (var. uzuală) abjecție.
5. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
 

netrebnicie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (netrebnic + -ie)

1. fel de a fi al celui netrebnic; faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; nemernicie, josnicie.