Dictionar

Rezultate secundare (Judecare,):

Abjudecare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abjudeca)

1. acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei.

2. suspendare, anulare a unui drept, a unui titlu etc. printr-o sentință judecătorească.


Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Adjudecaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)

1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.

2. (var.) adjudecațiune.


Adjudecător, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adjudicateur)

1. persoană care adjudecă, care face adjudecarea la o licitaţie.

2. (antonim) adjudecatar.


Deferi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déférer, lat. deferre)

1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etc.)2. a supune spre judecare în faţa justiţiei.

2. a ~ jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, jure în faţa justiţiei.


Evocaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évocation, lat. evocatio)

1. evocare.

2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanţă.


Fast 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. faste, lat. fastus)

1. adj. favorabil.

2. zile ~e = zilele în care erau îngăduite împărţirea dreptăţii şi judecarea proceselor în tribunalele Romei antice.

3. s. f. pl. table cronologice la romani.

4. registre publice în care se consemnau acţiunile memorabile în vechea Romă.