june

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (lat. juvenis)

1. s.m. tânăr, flăcău.
2. ~-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit.
3. (reg.) bărbat neînsurat; holtei, burlac, becher.
4. adj. (înv. și fam.) tânăr.

junețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. jeunesse)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; tinerețe.
2. (var.) juneță.
3. (antonim) bătrânețe.

putrejune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (putred + -iune)

1. starea unui corp în descompunere; putregai, putreziciune.
2. (var.) (înv.) putrăjune, putregiune, putreziune.

junețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. jeunesse)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; tinerețe.
2. (var.) juneță.
3. (antonim) bătrânețe.

putrejune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (putred + -iune)

1. starea unui corp în descompunere; putregai, putreziciune.
2. (var.) (înv.) putrăjune, putregiune, putreziune.

ajunător, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (ajuna + -tor)

1. (persoană) care ajunează, care ține post complet.
2. (fig.) (persoană) care rabdă de foame.

bătrânețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bătrân + -ețe)

1. perioada de viață care urmează vârstei mijlocii (după șaizeci și cinci, șaptezeci de ani) și care se caracterizează prin scăderea treptata a funcțiilor fiziologice.
2. stare în care se află o persoană în vârstă, care de obicei se traduce prin slăbirea organismului, scăderea forței fizice și a abilităților mentale; decrepitudine.
3. (cu sens colectiv) oameni bătrâni, bătrânime.
4. (var. înv.) bătrâneață, bătrâneță.
5. (antonime) junețe, tinerețe.