Dictionar

June

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (lat. juvenis)

1. s.m. tânăr, flăcău.

2. ~-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit.

3. (reg.) bărbat neînsurat; holtei, burlac, becher.

4. adj. (înv. și fam.) tânăr.


Juneţe

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. jeunesse)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; tinereţe.

2. (var.) juneță.

3. (antonim) bătrânețe.


Putrejune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (putred + -iune)

1. starea unui corp în descompunere; putregai, putreziciune.

2. (var.) (înv.) putrăjune, putregiune, putreziune.


Juneţe

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. jeunesse)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; tinereţe.

2. (var.) juneță.

3. (antonim) bătrânețe.


Putrejune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (putred + -iune)

1. starea unui corp în descompunere; putregai, putreziciune.

2. (var.) (înv.) putrăjune, putregiune, putreziune.


Ajunător, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (ajuna + -tor)

1. (persoană) care ajunează, care ține post complet.

2. (fig.) (persoană) care rabdă de foame.


Bătrânețe

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bătrân + -ețe)

1. perioada de viață care urmează vârstei mijlocii (după șaizeci și cinci, șaptezeci de ani) și care se caracterizează prin scăderea treptata a funcțiilor fiziologice.

2. stare în care se află o persoană în vârstă, care de obicei se traduce prin slăbirea organismului, scăderea forței fizice și a abilităților mentale; decrepitudine.

3. (cu sens colectiv) oameni bătrâni, bătrânime.

4. (var. înv.) bătrâneață, bătrâneță.

5. (antonime) junețe, tinerețe.