Rezultate principale (Justețe,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. justesse)
1. însuşirea de a fi just; dreptate.
Rezultate secundare (Justețe,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (injust + -eţe)
1. lipsă de justeţe; inexactitate, neadevăr.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communication, lat. communicatio)
1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.)
2. (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături.
3. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justeţea unor afirmaţii ori argumente.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confirmer, lat. confirmare)
1. a întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii; a adeveri.
2. (jur.) a renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil.
3. a întări prin aprobare (un mandat de arestare).
4. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situaţie.
5. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmaţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défaitisme)
1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reuşita unei acţiuni, în justeţea unei cauze pe care o consideră pierdută.
2. infracţiune constând în lansarea şi răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informaţii false, tendenţioase cu privire la situaţia politică, economică şi socială a ţării.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. iniquité)
1. caracterul a ceea ce este nedrept, a ceea ce dăunează echității; act inic, nedreptate, injusteţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (injust + -eţe)
1. lipsă de justeţe; inexactitate, neadevăr.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. justifier, lat. iustificare)
1. tr. a demonstra justeţea unui lucru; a îndreptăţi, a motiva.
2. a dovedi folosirea legală a unor bani, materiale.
3. tr., refl. a (se) dezvinovăţi; a explica (o purtare, o atitudine etc.).