Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hésychasme)
1. curent mistic din sec. XIII, cu centrul pe Muntele Athos, potrivit căruia ţelul vieţii spirituale este să unească mintea cu inima, „lăcaşul lui Dumnezeu”, unire care se realizează „coborând”, prin intermediul respiraţiei, mintea în inimă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parnasse)
1. (fig.) lăcaşul poeziei; (p. ext.) poeţii, poezia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. spidling)
1. nume dat unor tăviţe de polistiren expandat, cu lăcaşuri în formă de piramidă răsturnată, pentru răsaduri de legume sau flori.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism)
Origine: (fr. maîtrise)
1. (înainte de Revoluția Franceză) școală atașată unei catedrale sau biserici importante unde copiii erau instruiți în muzică și cânt religios; psalette.
2. (prin analogie) școală pentru instruirea copiilor în muzică și cânt coral.
3. mulțimea muzicienilor și cântăreților repartizați la un lăcaș de cult; chapelle.