Dictionar

la

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. la)

1. inv. (muz.) treapta a șasea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare.
2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet.
 

-BOL, -BOLĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -bole, cf. gr. ballo, ballein „a azvârli, a arunca”)

1. „aruncare, schimbare, transformare”.
 

-DUL, -DULĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. doulos „sclav”)

1. „sclav, servitor”.
 

-IOLĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -iole, cf. lat. -iola)

1. „diminutival”.
 

-POLĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -pole, cf. gr. polis „oraș, cetate”)

1. „oraș, așezare, centru urban”.
 

-STOLĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -stole, cf. gr. stellein „a arma, a echipa”)

1. „dilatație, alungire”.
 

-XIL, -XILĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. xylon „lemn”)

1. „lemn”.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.
 

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.