Dictionar

laborios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. laborieux, lat. laboriosus)

1. harnic, muncitor.
2. care necesită multă muncă, osteneală.
3. (despre stil) greoi.
 

benedictin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bénédiction)

1. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor.
2. muncă de ~ = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată.
3. adj. care aparține benedictinilor.
4. (fig.) laborios, harnic, muncitor.
 

industrios, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.); II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. industrieux, lat. industriosus)

1. I. care demonstrează pricepere, dexteritate; harnic, laborios.
2. II. proprietar al unei întreprinderi industriale; industriaș.