Rezultate secundare (Ladă,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)
1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enfilade)
1. dispunere pe aceeaşi dreaptă a unor elemente arhitectonice de acelaşi fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballade)
1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta şi se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziţie vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bousculade)
1. înghesuială, învălmăşeală, dezordine (cu ciocniri).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clade)
1. (biol.) grup de animale sau plante cu o origine evolutivă comună; grup monofiletic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dégringolade)
2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)
1. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie.
2. absența congenitală sau temporară, pierderea totală sau parțială a părului de pe cap sau a părului corporal; peladă.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. ascensionner)
1. (rar) a face o ascensiune; a escalada, a urca.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. balladesk)
1. adj. cu caracter de baladă; baladier.
2. s. n. element specific baladei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. balladisch)
1. care se referă la baladă; baladesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. box)
1. compartiment în interiorul unei construcţii, al unui local, al unei încăperi.
2. parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzaţii în cursul proceselor.
3. despărţitură într-un grajd.
4. compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcaţiilor cu motor.
5. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a maşinilor.
6. ladă care serveşte la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. brochure)
1. lucrare tipărită sub formă de carte, care cuprinde un număr redus de foi; fasciculă, (înv.) filadă.