Dictionar

acoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei.
2. (fig.) îmbrățișare.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
 

anfiladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enfilade)

1. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere.
 

baladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziție vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.
 

busculadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bousculade)

1. înghesuială, învălmășeală, dezordine (cu ciocniri).
 

cladă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. clade)

1. (biol.) grup de animale sau plante cu o origine evolutivă comună; grup monofiletic.
 

degringoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dégringolade)

1. prăbușire, rostogolire.
2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare.
 

alopecie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)

1. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie.
2. absența congenitală sau temporară, pierderea totală sau parțială a părului de pe cap sau a părului corporal; peladă.
 

ascensiona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. ascensionner)

1. (rar) a face o ascensiune; a escalada, a urca.
 

baladesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. balladesk)

1. adj. cu caracter de baladă; baladier.
2. s. n. element specific baladei.
 

baladic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. balladisch)

1. care se referă la baladă; baladesc.
 

boxă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. box)

1. compartiment în interiorul unei construcții, al unui local, al unei încăperi.
2. parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzații în cursul proceselor.
3. despărțitură într-un grajd.
4. compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcațiilor cu motor.
5. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a mașinilor.
6. ladă care servește la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă.
7. incintă acustică.
 

broșură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. brochure)

1. lucrare tipărită sub formă de carte, care cuprinde un număr redus de foi; fasciculă, (înv.) filadă.