Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. lamenter, lat. lamentari)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lamentable, lat. lamentabilis)
2. (şi adv.) rău, prost, mizerabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lamentation, lat. lamentatio)
1. acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; lamentare.
2. plângere puternică și prelungită, uneori de natură religioasă și rituală, prin care se deplânge o nenorocire publică sau personală.
3. (prin ext.) plângere lungă amară și vie care exprimă ciudă, regret, recriminare etc.
4. (prin analogie) plâns, zgomot plângăcios (emis de un animal sau de un lucru).
5. (var. înv.) lamentațiune, lamentăcie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. parlementer)
1. a duce tratative pentru a ajunge la o înţelegere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amender)
1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăţi prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanţe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăţi condiţia unei persoane prin reeducare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiparlementaire)
1. care e contrar obiceiurilor parlamentare; împotriva uzului parlamentar.
2. care se opune reprezentării populare a partidelor politice; ostil regimului parlamentar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiparlamentarisme)
1. concepţie împotriva sistemului parlamentar; opoziţie faţă de regimul parlamentar.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arbitrer)
1. a soluţiona un diferend ca arbitru.
2. a conduce desfăşurarea regulamentară a unei competiţii sportive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. camera)
1. încăpere într-un apartament.
2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreţi.
3. compartiment într-un sistem tehnic (instalaţie, maşină, aparat).
4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii şi transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.
5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer şi care se aşază pe roată sub anvelopă.
6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.
7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.
8. (ec.) instituţie având ca obiectiv sprijinirea activităţii dintr-un anumit domeniu.