Rezultate secundare (Lamentațiune.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lamentation, lat. lamentatio)
1. acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; lamentare.
2. plângere puternică și prelungită, uneori de natură religioasă și rituală, prin care se deplânge o nenorocire publică sau personală.
3. (prin ext.) plângere lungă amară și vie care exprimă ciudă, regret, recriminare etc.
4. (prin analogie) plâns, zgomot plângăcios (emis de un animal sau de un lucru).
5. (var. înv.) lamentațiune, lamentăcie.