Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amender)
1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăţi prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanţe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăţi condiţia unei persoane prin reeducare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiparlementaire)
1. care e contrar obiceiurilor parlamentare; împotriva uzului parlamentar.
2. care se opune reprezentării populare a partidelor politice; ostil regimului parlamentar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questeur, lat. quaestor)
1. magistrat roman care în perioada regalităţii îndeplinea funcţia de judecător, iar în cea a republicii deţinea funcţii financiare.
2. şeful unei chesturi de poliţie.
3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administraţie şi securitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déploration, lat. deploratio)
2. cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lamentation, lat. lamentatio)
1. acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; lamentare.
2. plângere puternică și prelungită, uneori de natură religioasă și rituală, prin care se deplânge o nenorocire publică sau personală.
3. (prin ext.) plângere lungă amară și vie care exprimă ciudă, regret, recriminare etc.
4. (prin analogie) plâns, zgomot plângăcios (emis de un animal sau de un lucru).
5. (var. înv.) lamentațiune, lamentăcie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. unicameral, fr. unicaméral)
1. (despre sisteme parlamentare) dintr-o singură adunare reprezentativă; care este constituit dintr-o singură cameră; monocameral.