OK
X
lamina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. laminer)
1.
a
prelucra
un
material
la
laminor.
2.
a
subția
și
a
omogeniza
fibrele
textile.
3.
a
îngusta
un
jet
de
fluid.
lamină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it., lat., engl. lamina)
1.
limb
(1).
2.
strat
subțire
din
structura
unei
formații
anatomice.
3.
(tehn.)
corp
în
formă
de
lamă
sau
de
fir.
calamina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. calaminer)
1.
refl.
a
se
acoperi
cu
calamină.
calamină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calamine, lat. calamina)
1.
reziduu
din
arderea
carburantului
în
cilindrii
motoarelor
cu
ardere
internă.
2.
silicat
hidratat
natural
de
zinc;
hemimorfit.
cianocobalamină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cyanocobalamine)
1.
(biochimie)
formă
de
vitamină
B12
care
este
utilizată
pentru
tratamentul
deficienței
de
vitamină
B12.
cobalamină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Kobalamin)
1.
(biochimie)
vitamină
hidrosolubilă
implicată
în
metabolismul
fiecărei
celule
din
corpul
uman;
vitamina
B12.
colamină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. colamine)
1.
bază
azotată
cu
funcție
de
alcool
și
amină,
în
structura
cefalinelor.
decalamina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. décalaminer)
1.
a
înlătura
calamina
de
pe
pereții
unui
motor.
aldoximă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. aldoxime)
1.
combinație
organică
rezultată
din
condensarea
unei
aldehide
cu
hidroxilamina.
autofilogenie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autophyllogénie)
1.
dezvoltare
a
unor
frunze
din
lamina
altor
frunze.
blum
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. bloom)
1.
lingou
de
oțel
turnat
și
eboșat
prin
laminare.
calamina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. calaminer)
1.
refl.
a
se
acoperi
cu
calamină.
cianamidă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cyanamide)
1.
amidă
a
acidului
cianhidric,
substanță
cristalină,
instabilă,
din
care
se
obține
melamina.
cornieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cornière)
1.
bară
metalică
laminată
cu
secțiune
în
forma
literei
L.