Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. lapidaire)
1. persoană care se ocupă cu șlefuirea pietrelor prețioase; (înv.) diamantar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lapidaire, lat. lapidarius)
1. care se referă la pietre, prețioase sau nu; de piatră.
2. (despre inscripţii) săpat, gravat în piatră.
3. (despre stil, vorbire etc.) care este concis, care este scurt și tranșant; laconic.
4. (persoană) care vorbește puțin; taciturn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Lapidarität)
1. caracter lapidar; concizie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lapidarium)
1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăţi curative sau magice ale pietrelor preţioase.
2. colecţie de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. dilapidateur)
1. cel care săvârşeşte o delapidare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. laconique, lat. laconicus, gr. lakonikos)
1. (despre vorbire, stil) scurt, succint, concis, lapidar.
2. care se exprimă în cuvinte puţine, dar pline de conţinut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Lapidarität)
1. caracter lapidar; concizie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lapidation, lat. lapidatio)
1. acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lapidare.
2. acțiunea de a ucide pe cineva cu pietre; tortura celor care sunt omorâți în acest fel.
3. alungare prin aruncare cu pietre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. malversation)
Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (fr. diamantaire)
1. lucrător care prelucrează diamante; lapidar.