Dictionar

ablacta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.
 

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.
 

acidobutirometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acido-butyrométrie)

1. metodă de dozare a materiei grase din lapte.
 

agalactie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agalactie)

1. absență a secreției de lapte după naștere.
2. ~ contagioasă = boală epizootică la oi și capre, care se manifestă prin încetarea secreției de lapte și prin leziuni la ochi și la articulații.
 

babeurre

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. babeurre)

1. preparat alimentar dietetic, din lapte degresat, pentru sugari.
 

beșamel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béchamel, cf. Louis de Béchameil (1630–1703) - finanțator francez și patron al artelor)

1. (artă culinară) sos alb preparat cu unt, făină, lapte, smântână și ierburi.
2. ~ gras = sos ~ în care laptele este înlocuit cu bulion alb și unde se adaugă uneori grăsime și diverse legume.