Dictionar

Rezultate secundare (Laturile):

Bisector, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bissecteur)

1. adj. care împarte în două părţi egale.

2. plan ~ = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale.

3. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui şi formând unghiuri congruente cu laturile acestuia.


Catetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cathète, gr. kathetos, vertical)

1. fiecare dintre laturile unghiului drept al unui triunghi dreptunghic.


Cicloramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cyclorama)

1. fundal din material textil, cu aspect uniform şi colorit neutru, care închide laturile şi fundul scenei, în spatele decorurilor; orizont (4).


Cilindru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cylindre, lat. cylindrus)

1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.

2. corp în formă de sul.

3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = ţesut central din structura internă a rădăcinii şi a tulpinii plantelor vasculare.

4. piesă în formă de tub din componenţa unui motor în care se deplasează pistonul.

5. piesă grea a unei maşini, care se roteşte în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valţ o ~ compresor = tăvălug.

6. s. n. joben.


Claustru

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. claustrum)

1. curte interioară a unei mănăstiri, mărginită pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus şi meditaţie.

2. lamă de substanţă nervoasă, cenuşie, din interiorul creierului.


Contradicţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contradiction, lat. contradictio)

1. raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea şi lupta acestora.

2. (log.) raport de ~ = raport între două noţiuni (sau judecăţi), dintre care una o neagă cu totul pe cealaltă, conţinutul noţiunii (sau judecăţii) care neagă rămânând nedeterminat; în ~ (cu) = în opoziţie, în dezacord (cu). 2. nepotrivire între idei sau fapte.