Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. applaudere, după fr. applaudir)
2. tr. (fig.) a-şi exprima mulţumirea, entuziasmul, prin aplauze.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (lăuda + -ăcios)
1. care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude cu orice prilej; lăudăros.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. laudanum)
1. narcotic lichid pe bază de opiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. laudatio)
1. discurs de laudă pentru cineva sau ceva; elogiere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. laudatif)
1. care laudă; elogios, favorabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiparastase)
1. figură retorică prin care se urmăreşte să se demonstreze că faptul incriminat este lăudabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Apologet)
1. cel care laudă cu un zel excesiv o persoană, o idee etc.; apologist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (apologet + -ism)
1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apologie, lat., gr. apologia)
1. laudă exagerată, apărare servilă şi interesată; apologetism.
2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. apologizzare)
1. a lăuda excesiv; a face apologia (cuiva sau a ceva).
2. a justifica; a milita pentru apărarea cuiva sau a ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. blâmable)
1. care merită să fie blamat; demn de blamat.
2. (antonime) lăudabil, pardonabil.