Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. légiférer, it. legiferare)
1. a elabora şi a adopta legi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (legifera)
1. acțiunea de a legifera și rezultatul ei; legiferat.
2. elaborare a unei legi; adoptare a legilor.
3. reglementare prin legi; consfințire prin lege.
5. (fig.) impunere a unor legi stricte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (legifera)
1. elaborare a unei legi; legiferare.
2. adoptare a legilor; legiferare.
3. reglementare prin legi; legiferare.
4. consfințire prin lege; legiferare.
5. (figurat) impunere a unor legi stricte; legiferare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (legifera)
1. care este hotărât prin lege.
2. care este stabilit prin lege.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (legifera + -tor)
1. care reglementează în temeiul legii.
3. justițiar.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (legislaţie)
1. a elabora și a adopta legi (inclusiv modificarea sau abrogarea legilor existente); a legifera.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. législatif)
1. referitor la legiferare, care legi-ferează.
2. putere ~ă (şi s. n.) = una dintre cele trei puteri ale statului constituţional, având atribuţia de a elabora legi; organ ~ (şi s. n.) = organ al puterii de stat care elaborează şi adoptă legile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (legifera)
1. acțiunea de a legifera și rezultatul ei; legiferat.
2. elaborare a unei legi; adoptare a legilor.
3. reglementare prin legi; consfințire prin lege.
5. (fig.) impunere a unor legi stricte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (legifera)
1. elaborare a unei legi; legiferare.
2. adoptare a legilor; legiferare.
3. reglementare prin legi; legiferare.
4. consfințire prin lege; legiferare.
5. (figurat) impunere a unor legi stricte; legiferare.