Dictionar

lehămetuit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (v. lehămetui)

1. plictisit.
2. dezgustat.
3. (var.) (reg.) lehămetit, (reg.) lehemetuit.
 
 
 
 
 
 

lehămetuit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (v. lehămetui)

1. plictisit.
2. dezgustat.
3. (var.) (reg.) lehămetit, (reg.) lehemetuit.