Dictionar

lemn

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lignum
2. FR bois
3. EN wood; lumber; timber; lignum
4. DE Holz
5. RU древесинa
6. HU fa, farész
 

aşchie de lemn

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fragmentum ligni
2. FR éclat de bois
3. EN chip of wood; fragment of wood; splinten
4. DE Holzsplitter; Holzspan
5. RU щепкa; щебень
6. HU faforgács, szálka
 

lemn tăiat; trunchi de lemn

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lignum caesum; arbor caesa
2. FR arbre coupé
3. EN lumber; cut down timber
4. DE gefälltes Holz; geschlagener Baum
5. RU срубленное дерево
6. HU vágott fa; fatörzs
 

lemn-dulce

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce))

1. plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); (reg.) plutitoare-dulce.
2. plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor (Glycyrrhiza glabra); răculeț.
 

lemnacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lemnacées)

1. familie de plante angiosperme monocotiledonateacvatice, plutitoare: lintiţa.
 

lemnamă

Parte de vorbire:  s.f. (Banat)  
Etimologie: (lat. lignamen)

1. mulțime de lemne; (înv.) lemnime, (reg.) lemnet.
2. număr mare de arbori.
 

lemnăresc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (lemnar + -esc)

1. care ține de meseria lemnarului.
2. care aparține lemnarului.
 

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
 

academic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.
2. propriu unei academii; distins; solemn, convenţional, rece.
 

acaju

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America şi Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roşcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.
 

aceracee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acéracées)

1. familie de plante lemnoase dicotiledonate: arţarul.
 

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
 

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planşă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcaţie cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planşă.
3. ambarcaţie de transport având propulsie cu reacţie submarină.