Dictionar

Lemn

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT lignum

2. FR bois

3. EN wood; lumber; timber; lignum

4. DE Holz

5. RU древесинa

6. HU fa, farész


Aşchie de lemn

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT fragmentum ligni

2. FR éclat de bois

3. EN chip of wood; fragment of wood; splinten

4. DE Holzsplitter; Holzspan

5. RU щепкa; щебень

6. HU faforgács, szálka


Lemn tăiat; trunchi de lemn

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT lignum caesum; arbor caesa

2. FR arbre coupé

3. EN lumber; cut down timber

4. DE gefälltes Holz; geschlagener Baum

5. RU срубленное дерево

6. HU vágott fa; fatörzs


Lemn-dulce

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce))

1. plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); (reg.) plutitoare-dulce.

2. plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor (Glycyrrhiza glabra); răculeț.


Lemnacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lemnacées)

1. familie de plante angiosperme monocotiledonateacvatice, plutitoare: lintiţa.


Lemnamă

Parte de vorbire: s.f. (Banat)
Origine: (lat. lignamen)

1. mulțime de lemne; (înv.) lemnime, (reg.) lemnet.

2. număr mare de arbori.


Lemnăresc, -ească

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (lemnar + -esc)

1. care ține de meseria lemnarului.

2. care aparține lemnarului.


Abietin

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.

2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă se cristalizeze.


Academic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.

2. propriu unei academii; distins; solemn, convenţional, rece.


Acaju

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America şi Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roşcat; mahon.

2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.


Aceracee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acéracées)

1. familie de plante lemnoase dicotiledonate: arţarul.


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).


Acvaplan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquaplane)

1. planşă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcaţie cu motor.

2. sport practicat pe o asemenea planşă.

3. ambarcaţie de transport având propulsie cu reacţie submarină.