Dictionar

lenevie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lenevi + -ie)

1. stare a omului leneș, care nu vrea, nu dorește sau nu-i place să muncească; (prin ext.) lene, trândăvie.
2. (var.) (înv.) lenivie.
3. (antonim) hărnicie.
 

hibernare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hiberna)

1. stare de viață latentă a unor organisme în timpul ierbii; hibernație.
2. (fig.) inactivitate, lenevie.
 

oțiu

Parte de vorbire:  s.n. (rar)  
Etimologie: (lat. otium, it. ozio)

1. condiția celui care este inactiv din cauza unui caracter leneș sau indolent; lenevie, trândăvie.
2. perioadă de odihnă care întrerupe eforturile obișnuite; tihnă.
 

trândăvie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (trândav + -ie)

1. stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit.
2. (anton.) hărnicie.
 

hărnicie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (harnic + -ie)

1. zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie.
2. manifestare de om harnic.
3. (anton.) lenevie, trândăvie.